Ea: Offf... nu-ţi dai seama niciodată cât rău îmi faci când te ascunzi de mine. Chiar nu ai înţeles că am nevoie de tine.
El: Ba da...
Ea: Şi atunci... ce e aşa de greu pentru tine să nu mai faci asta? nu-ţi cer mult, doar atât.
El: Faptul că sunt incurcat ... si ca sunt un idiot delăsător, în tot ceea ce fac şi cu toată lumea.
Ea: Mai puţin cu tine.
El: De ce crezi tu asta?
Ea: Pentru că tot ce ai făcut până acum a fost pentru tine... şi nu vrei să renunţi tot pentru tine. Repet: nu te condamn.
El: Parţial... Eu mă condamn. Dar îţi multumesc că nu mă condamni, măcar tu.
Ea: Ţi-am mai zis... că nimeni nu te iubeşte ca mine, nici măcar tu. E felul meu de a te iubi...
El: Cum mă iubeşti tu?
Ea: Te iubesc atât de mult încât nu am incetat niciodată să cred în tine. Pur şi simplu nu vreau să renunţ. Refuz!
El: OK, atunci nu renunţa.
Ea: Dar nici nu ştii cât de tare mă doare iubirea asta.
El: Bănuiesc... însă... unii sunt mai sadici decât alţii...
Ea: Însă iubirea mea te vrea liber... doar propriul tău stăpân. Nu mă consolează asta.
El: Şi pe mine mă doare...
Ea: Răspunde-mi la o intrebare: m-ai evitat pentru că ţi-era ruşine?
El: Şi totuşi nu înţeleg de ce nu ies din căcatu' ăsta, pentru că ştiu că nu ar durea de loc.
Ea: Atunci ieşi, dacă asta vrei!
El: Sper s-am puterea să ies brusc!
Ea: Ce vrei tu? Răspunde sincer! Ce te face pe tine mai fericit?
El: Să fiu singur. Şi acum o să mă întrebi de ce n-o fac.
Ea: Da!
El: Nu ştiu, orice răspuns mi-ar trece prin minte mi se pare pueril.
Ea: Zi-l.
El: Nici eu nu mă înţeleg.
Ea: Orice ar fi, eliberează-te!
El: Nu... nu vreau să mă eliberez de nimic. Vreau să rămân în tensiune până o să zic "gata!", şi am să ies din ce sunt! Şi-am să fiu singur şi liber.
Ea: Când?
El: Cât mai curând.
Ea: Mă bucură gândul, pentru tine, să fii liber şi singur. Şi crede-mă că ultimul lucru pe care-l doresc e să te mai încătuşez vreodată, însă sufăr, şi mult, pentru tine. Nu mă întreba de ce, ştiu că ar trebui să nu-mi pese, dar nu pot... şi sufar ca şi cum mi s-ar întâmpla mie, simt că o parte din mine e la tine, şi până când tu nu eşti împăcat cu tine, nici eu nu pot. De aia ţin atât de mult la asta! Nu pot să-mi explic cum se poate aşa ceva...
El: Dacă era invers aş fi suferit şi eu pt tine.
Ea: Cred că asta e iubirea noastră! E mai presus de angajamente, de conceptul de relatie.
El: Mda?
Ea: E ca şi cum am fi unul singur în două corpuri. Nu crezi asta?
El: Ba da. Poate şi d'asta mă simt sigur pe noi, pe faptul că tu vei fi lângă mine. Îţi multumesc pentru ca eşti aici, pentru că încă mai ai încredere în mine.
Ea: Te iubesc!
El: Şi eu te iubesc!
Ea: Nu uita asta... şi nu lua iubirea mea egoista, ca nu e! Vreau să fii liber.. ca să pot fi şi eu liberă, pentru că simt că mor încetul cu încetul când simt că tu te stingi.
El: Offf...
Ea: Însă e greu... atâta timp cât tu nu pui punct. Chiar îmi făcusem sperante... că ne vom petrece ziua împreună doar noi doi...
El: Nu e timpul pierdut, însă doar ziua ta. Eu nu vreau să ştiu de a mea.
Ea: Ce spui? De ce?
El: Nu simt că am ce sărbători, că am de ce să mă bucur c-am mai pierdut un an din viaţa asta.
